Inconstienta de sine

Fii atent ca o sa asisti la cel mai la obiect, mai concentrat si mai socant articol.

Uite cel mai evident si real lucru : tu vei muri.

Mda.

Tu asta care citesti articolu, vei muri. Depinde de cultura sau (poate) de o dorinta a ta pentru forma de cenusa sau la cutie de lemn sub pamant atunci cand dai ortupopii’.

Poate mori de batranete, pe la 70-80 sau chiar 100 de ani, poate mori peste 5 ani, poate esti bolnav si mai ai 4 luni de trait, poate te calca masina maine, cert e ca tot mori.

.

Pana in punctu asta au ajuns majoritatea oamenilor cu constientizarea, dar de aici incolo au inventat povesti ca : spiritu, religia, divinitatea, energia, viata dupa moarte, Matrix, samd….Toate, povesti.

Adica, daca ai ajuns pana aici inseamna ca esti naiv, prostanac, caracter firav, speriat, incapabil (toate laolalta !?). Fara nicio jingnire, doar sensu propriu al cuvintelor.

.

Cum mancarea pe care o bagi in tine :  porc la protap, muraturi, sarmale, mamaliga, tort, inghetata, alvita, vreo insecta inghitita in somn, se transforma din stomacu tau in tesut, sau cum aeru intra in plamani si oxigenu iti transforma corpu, ori apa, sau orice fel de lichid pe care il bei si e potabil, asa cum toate astea : mancarea, aeru si apa iti transforma/dezvolta corpu, asa va fi corpu tau, tu, pentru mediu atunci cand mori si te descompui.

Imaghineaza-ti un om intr-o cusca de sticla la varsta de doua luni. Pompeaza-i mancare, apa si oxigen timp de 18 ani si ai sa vezi cum, prin ‘miracol’, omu se dezvolta, se transforma. Scoate unul dintre elemente si ai sa vezi cum moare, se descompune.

Deci, mori.

Viermii de langa sicriu se vor ingrasa, plantele vor creste mai mari, samd. Totul, din corpu tau.

De fapt moare fiinta asta, forma asta cu doua picioare, fund, cap, maini, creier, samd, versiunea asta de materie moare, ca de fapt totul se transforma.

Bun, deci mori. PA.

.

Daca ai ajuns pana aici inseamna ca esti inconstient.

Daca ajungi sa realizezi ca mori (nu doar sa stii) si nu faci nimic pentru a te salva, atunci esti inconstient.

Partea buna e ca daca esti si tu ca mine inconstient si mai si citesti unele articole, sau te uiti la unele videouri’, atunci ai o sansa de a realiza. Iar daca mai sti si despre homeostazie, atunci ai o sansa de a si face ceva.

.

Uite un scenariu ce te va face sa realizezi realitatea :

Te trezesti maine intr-o cladire cu 2 etaje, 10 camere. In cladire, multe obiecte, dar si mancare si apa.

La mana stanga ai atasata o bomba inteligenta ce iti va injecta automat in sange o otrava si te va omora instantaneu.

Incerci sa iti tai mana si opresti circulatia sangelui din ea, se declanseaza; Incerci sa o scoti de la mana, se declanseaza.

Pe aceasta bomba ai un cronomentru. El arata ca mai ai de trait 2 zile.

In cladire sunt 100 de oameni in aceeasi situatie ca si tine, dar nu sti la cat e setata bomba, iar ei nu dau importanta situatiei.

START.

Ce faci ?

Te plimbi prin cladire ? Cunosti oamenii din cladire ? Te uiti pe geam si incerci sa iesi din cladire ? Compui muzica ? Poezii ?  Iti imaginezi cum ar arata cladirea daca oamenii aia ar trai mai mult de 2 zile ? Ar ajunge hrana pentru toti ? Nu s-ar crea inghesuiala ? Ai dezvolta teorii despre lumea de dupa bomba ? Ce ai face ?

.

Mai mult ca sigur majoritatea ar incerca sa dezamorseze bomba, sa gaseasca solutii pentru a nu muri.

Ei bine te afli exact in postura asta pe cat de socant ti se pare.

Problema aici e ca nu realizezi asta din cauza timpului lung dintre prezent si “detonarea bombei”.

E posibil sa o realizezi cand te apropii de termen sau cand cronometru isi schimba brusc timpul detonarii intr-unul mult mai scurt.

E socant, e hilar, e uimitor si e real.

.

Un observator din exterior ar ramane uimit cum majoritatea oamenilor, daca nu toti, se plimba pe planeta, se distreaza, se imperecheaza, canta, danseaza, inventeaza povesti despre viata de dupa moarte, sunt egoisti, strang bani, sunt naivi, observa Universul, descopera, si niciunul nu incearca, nu se zbate pentru a ramane in viata.

.

Ce zici prietene, realizezi ca mori ?

Tags: