Halloween de Romania : Colindeti

Cam asa s’ar traduce Hallowen-ul in Romania : La Colindeti.

12

Sursa foto ( http://antonescusorin.blogspot.com/2007/12/in-colindeti.html )

.

Cum era la noi de colindeti, acum ani buni.

Niciodata nu am stiut pe ce data pica si aflam, ba cu o zi inainte, ba in ziua respectiva. Nu era nicio problema pentru ca nu aveam nicio grija pe cap, la fel si prietenii mei. In 10 minute concepeam planul si seara ne strangeam.

.

Paintii ne dadeau plase, rucsace, ne imbracau gros, cu cizme, si ne spuneau sa strangem cat mai mult + clasicul ” Sa fiti cuminti si sa nu faceti prostii! “. La mine era diferit pentru ca nici plasa nu vroiam sa imi iau ( puneam la altu’ ), nici sa ma imbrace prea infofolit si prea urat ca nu suportam. Pentru mine hainele trebuiau sa aiba o noima, chiar si daca aveam 8 ani. Eram de obicei cel mai subtire imbracat si, uneori, din cauza ca imi faceam freza, nici caciula nu imi luam, da’ nici ca sufeream de frig.

.

Gasca se strangea si plecam la drum. Ne duceam la satul din apropiere, dar pentru a ajunge acolo trebuia sa facem cel putin 4-5 kilometri. Niciodata nu am simtit ca ar fi prea mult.

Mergeam prin baltoace, prin frig, vorbind si glumind, dar cu petardele in buzunar. Pai alea erau frate distractia ! Fara alea io’ nu ma deplasam la colindeti. Aveam d’alea mici si subtile, d’alea cu 3 sau cu 5, ori bombe. Ditamai petarda care bubuia de iti sareau urechile. Noi nu dadeam cu ele pana nu ajungeam, vedeti mai incolo de ce.

Aveam norocu’ sa facem un popas pe drum, la bunica unuia dintre prieteni unde beam cate un pahar de lapte cald ( direct de la mama vaca ) si mancam gogosi sau covrigi.

.

Drumul era lung, dar nu simtea niciunul. Trebuia sa ajungem la punctul de intalnire. Exista un astfel de punct din care se pleca spre colindeti – practic ajungeai in varful satului, dupa care coborai ianpoi luand colindeti de data asta -.

Locul de intalnire era un adevarat razboi. Toti se bateau cu bulgari, dar mai ales, dadeau cu petarde. Pentru asta le salvam si noi.

Le aprindai si dadeai ca nebunu’ netinand cont ca ii scoti timpanu’ lu’ Georgica. Faceam si bulgari d’aia tari si le infigeam in ei, ca mai apoi sa le lansam ca pe niste grenade. Imi placea al dracu de mult acolo. Nush’ de ce dar cand am fost mic, daca vedeam o agitatie, saream in mijlocul ei sa o agit de 2 ori ( Pentru ca eram foarte mic imi palcea sa dau la coaste , sa zic asa ).

Stiu ca atunci cand ajungeam acasa aveam boncancii arsi de la petarde, ori geaca ingaurita.

Dupa ce se termina arsenalul la punctul 0, plecam spre colindat.

.

Nu m’a entuziasmat niciodata lucrul asta, dar…

Eugenii ( cele mai multe ), paine feliata ( de ce?! ), pufarine ( bune ), pufuleti ( aia cu cacao erau rari si buni ), gogosi ( o data am prins ), naploitane cu ciocolata ( prea multe ), vin ( ala fiert imi placea ce’i drept ), croissant cu ciocolata ( daca prindeam d’asta… )……o gramada de alea, dar pe care gramada o mancam pana sa ajung acasa.

.

Nu am  fost niciodata vreun d’ala care sa profite si sa ia cat mai mult, ba din contra, preferam sa nu iau decat sa ma inghesui.

Era si o formula de adresare, ceva de genu ” Buna dimineata la Mos Ajun ” ?! …habar nu am pentru ca nu o suportam si nu ziceam asa ceva, apai’ pe aia cu ” bodea proste ” ( asa se scrie…?! ), nu o suportam deloc. La mine era cu Buna Seara si Multumesc.

.

Dupa ce terminam cu colindatu asta, veneam fiecare la casa lui pentru a aduce cele stranse. Eu veneam de obicei cu cele mai putine, pentru ca, fie nu prea luam, fie le mancam pe drum. Stiu ca painea aia feliata era buna de dat dupa caini ca era tare. Serios ! Ca aveam caini la scara….

Acasa mai faceam schimd de ‘duble’ cu soramea ( ca ea se ducea separat, era mai mare, si apuca alte helea’ ).

.

Era frumos, dar pe mine nu m’a incantat niciodata in mod special vreamea Colindetilor. Era mereu frig ( nu e din cauza ca ma imbracam subtire ! ), urat afara, baltoace……nimic extraordinar.

Nu prea mai suportam si din cauza ca vedeam cum oamenii se simt obligati sa dea ceea ce dadeau si astfel transformau sarbatoarea, fericirea si bunul simt, in obligatiune si fetze’ acre.

.

Halloween-ul americanilor e mult diferit. Costmele haioase sau terifiante, copii care cer cu “Trick or Treat”, oameni cu bun simt care iti dau bomboane in loc de paine uscata. Mult mai frumos, incomparabil, dar noi traim intr’o tara extrem de saraca si e de inteles.

.

Halloween-ul organizat azi de romani, preluat dupa americani, e mai mult o sarbatoare a filmelor de Halloween. Ei au vazut ca in asemenea filme sunt petreceri prin cluburi cu oameni mascati si asteapta ca pe seara sa vina unu sa ii omoare.

.

Nu spun ca e urat ceea ce se creaza, dimpotriva, e singura actiune de bun simt desfasurata prin cluburi, dar nu asta reprezinta Halloween-ul.

Bine, pana la urma care sarbatoare mai reprezinta ceva in afara de bautura, zarva si mancare ?!

Tags: