De Craciun

Am avut norocu de a ma naste intr-o familie care punea pret pe asemenea momente.

Suna ca inceputu unei povesti, nu ?

Pai fii atent cum erau sarbatorile (Craciunul in special, pt ca de asta vorbim aici) la mine si la cei pe care ii cunosteam.

Asteptam mereu cu sufletu la gura sa curga din cer ploaia inghetata, ninsoarea. Abea atunci simteam ca incepe frumoasa perioada de iarna.

.

De Craciun.

Pentru mine mereu a reprezentat doar Mos Craciun, brad, familie. Nici acum habar nu am care e motivu pentru care se sarbatoreste, dar inteleg mai bine lumea acum si nu imi trebuie unul pentru ca oricare ar fi, e stupid si primitiv.

Cu o saptamana (doua) inainte de Craciun eram toti cuminti ca poate ne vedea Mosu si apoi ioc jucarii si dulciuri.

In cumintenia asta scriam fiecare scrisoare Mosului si asta a reprezentat pentru mine fericirea maxima in a-mi pune o dorinta cu sanse mari de a mi se implini. Atunci a-ti dori o jucarie era maximul in mintea ta pentru ceea ce puteai atinge.

Tin minte o scrisoare in care am putut sa-mi fac de cap cu imaginatia. De obicei cereai ceea ce vedeai prin reclamele de pe Italia Uno sau prin desene, dar aici a fost cu totul altceva, next level.

Pentru ca eram obsedat ca joaca sa fie cat mai aproape de realitate, imi doreal si astfel de jucarii. Ce am cerut aici ? ” Vreau un omulet cu muschi. Sa aiba muschi la picioare, la burta cat si la maini. Capul sa se poate roti de tot, mainile si picioarele la fel. Daca se poate ca mainile sa se indoaie si de la cot, ar fi perfect. Sa aiba haine de schimb : haine de armata cu lansator de rachete, haine de scafandru, haine de strada, normale. Daca se poate sa incapa in masinuta aia rosie pe care o am io, pentru a nu fi nevoit sa o modific. A, sa nu fie d’ala mare cat papusile Barbi, dar nici mic precum soldateii din punga. Sa fie intre si-ntre. ” Imi aduc perfect aminte si ar fi fost o valoare pentru mine daca ar fi pastrat-o.

.

Facutul pomului.

Era o mafie si cu brazii astia. Trebuia sa ai pile pe la OCOLU SILVIC sa prinzi unu stufos. Se mai intampla sa vina taicameo cu unu d’ala chel si il batea maicamea la cap ca nu e stufos, noi eram imbufnati, dar nu recunosteam nimic, ziceam “ Lasa tati ca e foarte frumos, e chiar frumos “. Dupa 20 de minute, vazand ca nu schimbam nimic, ajungeam toti la concluzia ca ” Lasa ca e chiar frumos “.

Era si aici mare jmecherie. Toata familia era obsedata sa aiba un pom cat mai frumos. Nu am folosit niciodata hartie igienica sau creponata precum ceilalti (ce aveau frate in cap ?), iar tot ornamentul era pe o anumita culoare. Beteala, fel de fel de globulete, jucarii prin pom. Imi mai bagam cate un omult p’acolo prin pom cand nu vedea maicamea. Pai ce, el de ce nu ?!

DSCI3580(primul si singurul brad artificial)

Si sub brad bagam jucarii, o multime. Imi amintesc ce se chinuia taicameo sa ‘ascuta’ tulpina bradului pentru a intra in suportu ala subred din metal. Facea o galagie pe scara….

Era nenorocire cand trebuia sa il despodobesti, curgeau pinii de umpleam toata casa.

.

Ziua de Craciun.

La noi nu venea niciodata dimineata ca dracu avea rabdare pana atunci. Venea seara (24->25 dec). Bine, de multe ori, atunci cand stiam de povestea masluita a Mosului, venea cu cate o saptamana inainte. Nu aveam rabdare.

Dar cand inca eram prinsi de povestea ‘reala’ a Mosului, simteam o bucurie de nedescris, dar si un fel de teama.

Au fost momente cand a venit in persoana, dar nu prea imi placeau ca aveam o teama de el. Dpmdv sa vina tiptil, sa lase cadourile si sa plece.

mos craciun(la gradinita)

Venea seara, 8 seara. Bradul aprins, jucariile sub, in camera doar lumina de la instalatia de pom. Maicamea isi mai batea uneori joc de noi si ne punea sa spunem poezii ianinte sa vina, la brad. Glumesc, nu isi batea joc, da’…asa pare acum. Se facea 9 si o auzeai pe maicamea :”Copii, fugiti in camera ca vine Mosu! “, de parca era sperietoare. Nu suspectam nimic. Auzeam din camera fasaitul cadourilor si, cu mainile si nasul reci, asteptam sa vina parintii sa dea OKEiul. Intrau in camera si ziceau un fel de : “OK, GO!

.

Fugeam la brad si vedeam plasele imense. De obicei zbieram de bucurie de ziceai ca am fluier in gat. Incepeam cu hainele pentru a lasa jucariile la urma (ce e mai bun, lasi la urma).

Pulover, pantaloni, pijama(?), fes (bun), bocanci (mai aveam), dulciuri (punem d’oparte), jucarii !!!

Va dati seama ce greu se gasea ‘omu cu muschi de se misca din toate incheieturile’ ?! :))

Unele jucarii pe care le-am primit de-a lungu anilor:

no images were found

.

Am avut norocu de un Mos extrem de generos in fiecare an.

Testam jucariile si fugeam repede la telefon sa il sun pe prietenu meu cel mai bun sa il intreb cum stau lucrurile la el. Statea in acelasi bloc, dar pe o alta scara.

Mi-a povestit maicamea odata cand mi-au adus un trenulet, i-as zice tren ca era al dracu de mare, se intindea in toata sufrageria, si taicameo, cu o seara inainte, cand dormeam, a luat trenuletu (ca nu se prea gaseau jucarii d’astea p’atunci) si l-a intins frumusel in sufragerie si s-a jucat cu el. E, era curios cum functiona, ca asa erau mai toti tatii pe atunci, creau prize, isi transformau debaraua intr-un laborator secret, etc. Mi-ar fi placut sa vad faza asta. Taicameo, om serios, jucandu-se cu trenuletu :))

.

Mancam repede tort, un pahar de Cola, alte dulciuri, ne luam jucariile aduse de Mos si o zbugheam la prietenu asta al meu, sau veneau ei la noi, ca o zbughiam cu toata familia acolo.

Inchingeam joaca cu noile jucarii pana tarziu in noapte.

The end.

.

O sa uit sa fac o comparatie cu ceea ce reprezinta azi, de dragul articolului.

Ramanem cu mirosu de brad, dulciurile, Cola, ouale Kinder, jucariile fantastice, diminetile cand in sufrageria aia mare era ful de asemenea lucruri, frigideru plin de mancare, nicio problema, toata ziua caldura, lemne in soba, joaca continua, minunat !

233442

O perioada fantastica la extrem !

Tags: